epigramatic - explicat in DEX

epigramatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPIGRAMÁTIC, -Ă, epigramatici, -ce, adj. Care are caracter de epigramă; satiric, caustic, înțepător. – Din fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus.

epigramatic (Dicționar de neologisme, 1986)
EPIGRAMÁTIC, -Ă adj. Cu caracter de epigramă; satiric, înțepător. [Cf. fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus].

epigramatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPIGRAMÁTIC, -Ă adj. cu caracter de epigramă; satiric; epigramistic. (< fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus)

epigramatic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*epigramátic, -ă adj. (d. epigramă. V. gramatic). De epigramă: întorsătură epigramatică.

epigramatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epigramátic (-pi-gra-) adj. m., pl. epigramátici; f. epigramátică, pl. epigramátice

epigramatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
epigramatic a. ce ține de epigramă.

epigramatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPIGRAMÁTIC, -Ă, epigramatici, -ce, adj. Care are caracter de epigramă; satiric, caustic, înțepător. — Din fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus.