epifenomenalism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPIFENOMENALÍSM s. n. Concepție filosofică după care conștiința este un simplu epifenomen al proceselor neurofiziologice. – Din
fr. épiphénoménalisme.epifenomenalism (Dicționar de neologisme, 1986)EPIFENOMENALÍSM s.n. Concepție antiștiințifică potrivit căreia conștiința este un epifenomen. [Var.
epifenomenism s.n. / cf. fr.
épiphénoménisme].
epifenomenalism (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPIFENOMENALÍSM s. n. concepție filozofică potrivit căreia conștiința ar fi simplu epifenomen al proceselor neurofiziologice. (după fr.
épiphénoménisme)
epifenomenalism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epifenomenalísm s. n.epifenomenalism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPIFENOMENALÍSM s. n. Concepție filosofică după care conștiința este un simplu epifenomen al proceselor neurofiziologice. — Din
fr. épiphénoménalisme.