epidot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPIDÓT s. n. Silicat natural de calciu, aluminiu și fier, monoclinic, verde, foarte sticlos, folosit ca piatră semiprețioasă. – Din
fr. épidote.epidot (Dicționar de neologisme, 1986)EPIDÓT s.n. Silicat natural de calciu, aluminiu și fier. [< fr.
épidote].
epidot (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPIDÓT s. n. silicat natural de calciu, aluminiu și fier. (< fr.
épidote)
epidot (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EPIDÓT (‹
fr. {i})
s. m. (MINERAL.) Silicat natural complex de calciu, aluminiu și fier, de culoare verde-albăstruie, negricioasă, translucid sau opac. Varietățile limpezi sunt utilizate ca pietre semiprețioase. Se formează hidrotermal și la contactul dintre skarne și șisturi cristaline.
epidot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epidót s. n.epidot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPIDÓT s. n. Silicat natural de calciu, aluminiu și fier, monoclinic, verde, foarte sticlos, folosit ca piatră semiprețioasă. — Din
fr. épidote.