epifit - explicat in DEX

epifit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPIFÍT, -Ă, epifiți, -te, adj. (Despre plante; și substantivat) Care trăiește fixat pe altă plantă fără a fi parazit, aceasta servindu-i numai ca sprijin. – Din fr. épiphyte.

epifit (Dicționar de neologisme, 1986)
EPIFÍT, -Ă adj. (Despre plante) Care trăiește pe suprafața altor plante, pe care le folosește numai ca sprijin. [< fr. épiphyte, cf. gr. epi – pe, phyton – plantă].

epifit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPIFÍT, -Ă adj., s. f. (plantă) care crește pe suprafața altor plante, doar ca suport. (< fr. épiphyte)

epifit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*epifít, -ă adj. (vgr. epíphytos, răsădit pe). Bot. Care crește lipit orĭ agățat de copacĭ (ca mușchĭu saŭ vanilia), dar nu parazit. V. liană.

epifit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epifít adj. m., pl. epifíți; f. epifítă, pl. epifíte

epifit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPIFÍT, -Ă, epifiți, -te, adj. (Despre plante; și substantivat) Care trăiește fixat pe altă plantă fără a fi parazit, aceasta servindu-i numai ca sprijin. — Din fr. épiphyte.