epifenomen - explicat in DEX

epifenomen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPIFENOMÉN, epifenomene, s. n. Fenomen secundar care însoțește un alt fenomen esențial, fără să-l influențeze. – Din fr. épiphénomène.

epifenomen (Dicționar de neologisme, 1986)
EPIFENOMÉN s.n. 1. (Fil.) Fenomen secundar a cărui prezență sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esențial. 2. Simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta. [< fr. épiphénomène].

epifenomen (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPIFENOMÉN s. n. 1. (fil.) fenomen secundar a cărui prezență sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esențial. 2. simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta. (< fr. épiphénomène)

epifenomen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epifenomén s. n., pl. epifenoméne

epifenomen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPIFENOMÉN, epifenomene, s. n. Fenomen secundar care însoțește un alt fenomen esențial, fără să-l influențeze. — Din fr. épiphénomène.