epicen - explicat in DEX

epicen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPICÉN, epicene, adj.n. (Despre substantive nume de ființe) Care are aceeași formă pentru indicarea ambelor sexe. – Din fr. épicène, lat. epicoenus.

epicen (Dicționar de neologisme, 1986)
EPICÉN adj.n. (Despre substantive nume de ființe) Care are o formă unică pentru masculin și feminin. [< fr. épicène, cf. gr. epikoinos – comun].

epicen (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPICÉN adj. (despre substantive nume de ființe) care are o formă unică pentru masculin și feminin. (< fr. épicène, lat. epicoenus, gr. epikoinos)

epicen (Dicționaru limbii românești, 1939)
*epicén, -ă adj. (vgr. epí-koinos. V. cenobiŭ). Gram. Se zice despre substantivele care aŭ aceĭașĭ formă p. masculin și feminin, ca copil, vultur, dihor.

epicen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!epicén (substantiv ~) adj. m.; pl. f. epicéne

epicen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPICÉN, epicene, adj. (Despre substantive nume de ființe) Care are aceeași formă pentru indicarea ambelor sexe. — Din fr. épicène, lat. epicoenus.