enormitate - explicat in DEX

enormitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ENORMITÁTE, enormități, s. f. Caracterul a ceea ce este enorm. ♦ Lucru de necrezut, exagerare. ♦ Absurditate, prostie; extravaganță. – Din fr. énormité, lat. enormitas, -atis.

enormitate (Dicționar de neologisme, 1986)
ENORMITÁTE s.f. 1. (Rar) Întindere colosală. 2. Lucru de necrezut; exagerare. ♦ Prostie, gugumănie; aberație, absurditate. [< cf. fr. énormité, lat. enormitas].

enormitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ENORMITÁTE s. f. 1. întindere colosală. 2. lucru de necrezut; exagerare. ◊ prostie; aberație; absurditate. (< fr. énormité, lat. enormitas)

enormitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*enormitáte f. (lat. enórmîtas, -átis). Mărime neobișnuită. Fig. Gravitate: enormitatea uneĭ greșelĭ. Atrocitate: enormitatea uneĭ crime. Prostie, gogomănie: a spune enormitățĭ.

enormitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
enormitáte s. f., g.-d. art. enormitắții; pl. enormitắți

enormitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
enormitate f. 1. mărime excesivă; 2. fig. vorbă extravagantă, greșală foarte gravă.

enormitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ENORMITÁTE, enormități, s. f. Caracterul a ceea ce este enorm. ♦ Lucru de necrezut, exagerare. ♦ Absurditate, prostie; extravaganță. — Din fr. énormité, lat. enormitas, -atis.