enorm - explicat in DEX

enorm (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ENÓRM, -Ă, enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, uriaș, colosal. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult; b) (urmat de determinări adjectivale introduse prin prep. „de”, formează superlativul acestora) extrem de..., extraordinar de... – Din fr. énorme, lat. enormis.

enorm (Dicționar de neologisme, 1986)
ENÓRM, -Ă adj. Foarte mare, imens, colosal. // adv. Foarte mult; extrem de... [< fr. énorme, it. enorme, cf. lat. enormis < ex – afară, norma – regulă].

enorm (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ENÓRM, -Ă I. adj. foarte mare, imens, colosal. II. adv. foarte mult; extrem de... (< fr. énorme, lat. enormis)

enorm (Dicționaru limbii românești, 1939)
*enórm, -ă adj. (lat. e-normis, d. normă, regulă). Mare peste măsură, excesiv: arbore enorm. Fig. Succes, noroc enorm. Adv. În mod enorm.

enorm (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
enórm adj. m., pl. enórmi; f. enórmă, pl. enórme

enorm (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
enorm a. 1. mare peste măsură: un câine enorm; 2. fig. excesiv; o prostie enormă.

enorm (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ENÓRM, -Ă, enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, uriaș, colosal. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult; b) (urmat de determinări adjectivale introduse prin prep. „de”, formează superlativul acestora) extrem de..., extraordinar de... — Din fr. énorme, lat. enormis.