enervà - explicat in DEX

enerva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver.

enerva (Dicționar de neologisme, 1986)
ENERVÁ vb. I. tr., refl. A (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. [Cf. fr. énerver, lat. enervare].

enerva (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ENERVÁ vb. tr., refl. a (se) înfuria, a (se) irita. (< fr. énerver)

enerva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză

enerva (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver.

enervà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
enervà v. a slăbi energia fizică sau morală.