energumen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENERGUMÉN, energumeni, s. m. (În superstiții) Om despre care se crede că este posedat de diavol. ♦
Fig. Om agitat, exaltat. – Din
fr. énergumène.energumen (Dicționar de neologisme, 1986)ENERGUMÉN s.m. 1. Persoană care se pretinde a fi stăpânită de diavol.
2. (
Fig.) Exaltat; om care se agită puternic. [< fr.
énergumène, cf. gr.
energoumenos – agitat].
energumen (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENERGUMÉN s. m. 1. persoană care se pretinde a fi stăpânită de diavol. 2. (fig.) om exaltat, agitat. (< fr.
énergumène, lat.
energumenus)
energumen (Dicționaru limbii românești, 1939)*energúmen m. (vgr.
energúmenos). Apucat de dracu, nebun, posedat.
Fig. Om exaltat care-șĭ exprimă pasiunile pin [!] gesturĭ și vorbe violente.
energumen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)energumén s. m.,
pl. energuménienergumen (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)energumen a. și m.
1. posedat de un demon;
2. foarte exaltat.
energumen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENERGUMÉN, energumeni, s. m. (În superstiții) Om posedat de diavol. ♦
Fig. Om agitat, exaltat. — Din
fr. énergumène.