enervant - explicat in DEX

enervant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ENERVÁNT, -Ă, enervanți, -te, adj. Care enervează; agasant, supărător, iritant. – Din fr. énervant.

enervant (Dicționar de neologisme, 1986)
ENERVÁNT, -Ă adj. Supărător, iritant. [Cf. fr. énervant].

enervant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ENERVÁNT, -Ă adj. care enervează; supărător, iritant. (< fr. énervant)

enervant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*enervánt, -ă adj. (fr. énervant; lat. enérvans, -ántis). Care te enervează.

enervant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
enervánt adj. m., pl. enervánți; f. enervántă; pl. enervánte

enervant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
enervant a. propriu a enerva: căldură enervantă.

enervant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ENERVÁNT, -Ă, enervanți, -te, adj. Care enervează; agasant, supărător, iritant. – Din fr. énervant.