enerva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENERVÁ, enervez, vb. I.
Tranz. și
refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din
fr. énerver.enerva (Dicționar de neologisme, 1986)ENERVÁ vb. I. tr., refl. A (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. [Cf. fr.
énerver, lat.
enervare].
enerva (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENERVÁ vb. tr., refl. a (se) înfuria, a (se) irita. (< fr.
énerver)
enerva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)enervá (a ~) (a înfuria)
vb.,
ind. prez. 3
enerveázăenerva (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENERVÁ, enervez, vb. I.
Tranz. și
refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din
fr. énerver.enervà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)enervà v. a slăbi energia fizică sau morală.