encaustic - explicat in DEX

encaustic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ENCAÚSTIC, -Ă, encaustici, -ce, s. f., s. m. 1. S. f. (La vechii greci) Procedeu de pictură în care culorile se foloseau diluate cu ceară. 2. S. m. Preparat pe bază de ceară folosit la impregnarea statuilor de marmură sau de ipsos pentru a le da un aspect catifelat sau pentru a le feri de umezeală. – Din fr. encaustique.

encaustic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ENCAÚSTIC, -Ă I. adj. care ține de encaustică, specific encausticii. II. s. f. (ant.) procedeu de pictură făcută cu culori diluate în ceară topită. III. s. m. 1. preparat pe bază de ceară cu care se impregnează sculpturile pentru a luci. 2. pictor în encaustică. (< fr. encuastique, lat. encaustica, gr. enkaustike)

encaustic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*encaústic și -áŭstic, -ă adj. (vgr. egkaustikós, d. égkaustos, pictat pin [!] ardere, lucrat cu smalț, égkauston, un fel de cerneală [de unde și it. inchiostro, fr. encre, engl. ink, cerneală]. V. caustic). Relativ la pictura encaustică. S. f. La ceĭ vechĭ, arta de a picta pin foc orĭ cu colorĭ [!] topite în ceară. Astăzĭ, o substanță cu care se împregnează [!] statuele de marmură și de gips ca să fie maĭ netede și apărate de umezeală. Altă substanță făcută din ceară și esență de terebentină și care servește la ceruirea parchetelor și mobilelor.

encaustic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ENCAÚSTIC, encaustici s. m. 2. Preparat pe bază de ceară folosit la impregnarea statuilor de marmură sau de ipsos pentru a le da un aspect catifelat sau pentru a le feri de umezeală. – Din fr. encaustique.

encaustic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
encaústic s. m., pl. encaústici

encaustic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ENCAÚSTIC, -Ă, encaustici, -ce, s. f., s. m. 1. S. f. (La vechii greci) Procedeu de pictură în care culorile se foloseau diluate cu ceară. 2. S. m. Preparat pe bază de ceară folosit la impregnarea statuilor de marmură sau de ipsos pentru a le da un aspect catifelat sau pentru a le feri de umezeală. — Din fr. encaustique.