encefalic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENCEFÁLIC, -Ă, encefalici, -ce, adj. Care aparține encefalului, privitor la encefal. – Din
fr. encéphalique.encefalic (Dicționar de neologisme, 1986)ENCEFÁLIC, -Ă adj. Al encefalului. [Cf. fr.
encéphalique].
encefalic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENCEFÁLIC, -Ă adj. al encefalului. (< fr.
encéphalique)
encefalic (Dicționaru limbii românești, 1939)*encefálic, -ă adj. (d.
encefal).
Anat. Al encefaluluĭ.
encefalic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)encefálic adj. m.,
pl. encefálici; f. encefálică, pl. encefáliceencefalic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENCEFÁLIC, -Ă, encefalici, -ce, adj. Care aparține encefalului, privitor la encefal. — Din
fr. encéphalique.