encefal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENCEFÁL, encefale, s. n. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian. – Din
fr. encéphale.encefal (Dicționar de neologisme, 1986)ENCEFÁL s.n. Totalitatea centrilor nervoși centrali care se găsesc în cutia craniană; creier. [Pl.
-luri, -le. / < fr.
encéphale, cf. gr.
en – în,
kephale – cap].
encefal (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENCEFÁL1 s. n. totalitatea centrilor nervoși centrali care se găsesc în cutia craniană; creier. (< fr.
encéphale)
encefal (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENCEFAL2(O), -ENCEFÁL, -ENCEFALÍE elem. „creier, encefal; cerebral”. (< fr.
encéphal/o/-, -encéphale, -encéphalie, cf.
gr. enkephalos)
encefal (Dicționaru limbii românești, 1939)*encefál și (maĭ bine)
encéfal n., pl.
e (vgr.
egképhalos d.
én, în, și
kephalé, cap).
Anat. Creĭer.
encefal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)encefál s. n.,
pl. encefáleencefal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)encefal n. totalitatea organelor conținute în cavitatea craniului.
encefal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENCEFÁL, encefale, s. n. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian. — Din
fr. encéphale.