empiriomonism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EMPIRIOMONÍSM s. n. Variantă a
empiriocriticismului potrivit căreia realitatea fizică nu ar fi decât „experiența socialmente organizată a omenirii”. [
Pr.:
-ri-o-] – Din
rus. empiriomonizm.empiriomonism (Dicționar de neologisme, 1986)EMPIRIOMONÍSM s.n. Variantă a empiriocriticismului în Rusia, creată de A. Bogdanov, care susținea că lumea fizică este experiența „socialmente organizată” a „omenirii colective”. [Pron.
-ri-o-. / < rus.
empiriomonizm, cf. fr.
empiriomonisme].
empiriomonism (Marele dicționar de neologisme, 2000)EMPIRIOMONÍSM s. n. variantă a empiriocriticismului în Rusia, care susținea că lumea fizică este experiența „socialmente organizată” a „omenirii colective”. (< rus.
empiriomonizm)
empiriomonism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)empiriomonísm (-ri-o-) s. n.empiriomonism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EMPIRIOMONÍSM s. n. Variantă a empiriocriticismului potrivit căreia realitatea fizică nu ar fi decât „experiența socialmente organizată a omenirii”. [
Pr.:
-ri-o-] — Din
rus. empiriomonizm.