empiric - explicat in DEX

empiric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EMPÍRIC, -Ă, empirici, -ce, adj. Bazat (numai) pe experiență; care privește empirismul, care are la bază empirismul. ◊ Formulă empirică = formulă obținută prin prelucrarea pur matematică a unor date experimentale, fără substrat teoretic. Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente. – Din fr. empirique, lat. empiricus.

empiric (Dicționar de neologisme, 1986)
EMPÍRIC, -Ă adj. Bazat numai pe experiența senzorială. ♦ Care se referă la empirism, care aparține empirismului. [Cf. fr. empirique, gr. empeirikos < empeiria – experiență].

empiric (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EMPÍRIC, -Ă adj. 1. bazat numai pe experiența senzorială. 2. referitor la empirism. (< fr. empirique, lat. empiricus, gr. empeirikos)

empiric (Dicționaru limbii românești, 1939)
*empíric, -ă adj. (vgr. empeirikós, d. émpeiros, experient [!]). Care se bazează numaĭ pe experiență, nu pe metodă științifică: medicină empirică (= băbească). Subst. Filosof [!] care derivă toate ideile din experiență, empirist: Condillac era un empiric. Șarlatan care se dă drept medic. Adv. În mod empiric: babele tratează boalele [!] empiric. V. practic.

empiric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
empíric adj. m., pl. empírici; f. empírică, pl. empírice

empiric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
empiric a. care se bazează numai pe experiență: medicină empirică. ║ m. 1. șarlatan care practică ilegal medicina; 2. filozof care rapoartă toate la experiență.

empiric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EMPÍRIC, -Ă, empirici, -ce, adj. Bazat (numai) pe experiență; care privește empirismul, care are la bază empirismul. ◊ Formulă empirică = formulă obținută din încercările de a interpreta datele experimentale, fără suport teoretic. Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente. — Din fr. empirlque, lat. empiricus.