empire (Dicționar de neologisme, 1986)EMPIRE adj. invar. Stil empire = stil în arhitectură și în arta decorativă și aplicată, caracterizat prin monumentalitate fastuoasă, prin folosirea emblemelor militare și prin bogăția decorațiilor interioare, care s-a impus în timpul ocupației napoleoneene. [Pron.
ampír. / < fr. (
style)
Empire].
empire (Marele dicționar de neologisme, 2000)EMPIRE AMPÍR/ adj. inv. stil ~ = stil din timpul lui Napoleon I, caracterizat în arhitectură prin monumentalitate și somptuozitate, iar în artele decorative printr-o îmbinare a motivelor mitologice cu acelea ale emblemelor militare. (< fr.
/style/ Empire)
empire (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EMPIRE (
cuv. fr.) [ãpír]
s. n. Stil ~ = stil apărut în Franța în timpul lui napoleon I, la începutul
sec. 19, care durează până către 1830. Se dezvoltă mai ales în arhitectură și în artele decorative și aplicate. Continuând
stilul directoire, inspirat din arta antichității greco-romane și din cea egipteană, se caracterizează în arhitectură prin monumentalitate și austeritate (Arc du Carrousel de Ch. Percier și P. Fontaine, Arcul de Triumf din piața l’Etoile de J.F. Chalgrin, Palatul Bursei din Paris), iar în artele decorative printr-o îmbinare a motivelor mitologice cu acelea ale emblemelor militare.
empire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!Empíre (
fr.) [
pron. ăpír]
(-pi-re) s. propriu
n.