emigrație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EMIGRÁȚIE, emigrații, s. f. 1. Situația în care se găsește o persoană
emigrată.
2. Timpul cât cineva este emigrat.
3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeași țară, în același loc, într-o anumită epocă.
4. (Rar) Emigrare. [
Var.:
emigrațiúne s. f.] – Din
fr. émigration, lat. emigratio, -onis.emigrație (Dicționar de neologisme, 1986)EMIGRÁȚIE s.f. 1. Situație, stare a celui care a emigrat.
2. Timpul cât cineva emigrează.
3. Totalitatea persoanelor emigrate într-o anumită perioadă din aceeași țară. [Gen.
-iei, var.
emigrațiune s.f. / cf. fr.
émigration, it.
emigrazione].
emigrație (Marele dicționar de neologisme, 2000)EMIGRÁȚIE s. f. 1. emigrare, expatriere. 2. situație, stare a celui emigrat. 3. timpul cât cineva emigrează. 4. totalitatea persoanelor emigrate într-o anumită perioadă din aceeași țară. (< fr.
émigration, lat.
emigratio)
emigrație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)emigráție (expatriere, totalitatea expatriaților) (
-mi-gra-ți-e)
s. f., art.
emigráția (
-ți-a), g.-d. art.
emigráției; pl. emigráții, art.
emigráțiile (
-ți-i-)
emigrație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EMIGRÁȚIE, emigrații, s. f. 1. Situația în care se găsește o persoană emigrată.
2. Timpul cât cineva este emigrat.
3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeași țară, în același loc, într-o anumită perioadă.
4. (Rar) Emigrare. [
Var.:
emigrațiúne s. f.] — Din
fr. émigration, lat. emigratio, -onis.