emigrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EMIGRÁRE, emigrări, s. f. Acțiunea de
a emigra și rezultatul ei; expatriere, emigrație. –
V. emigra.emigrare (Dicționar de neologisme, 1986)EMIGRÁRE s.f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei. [<
emigra].
emigrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)emigráre (expatriere)
(-mi-gra-) s. f.,
g.-d. art. emigrắrii; pl. emigrắriemigrare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EMIGRÁRE, emigrări, s. f. Acțiunea de
a emigra și rezultatul ei; expatriere, emigrație. —
V. emigra.