emigra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EMIGRÁ, emigrez, vb. I.
Intranz. A pleca din patrie și a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din
fr. émigrer, lat. emigrare.emigra (Dicționar de neologisme, 1986)EMIGRÁ vb. I. intr. A-și părăsi locul de baștină, țara, pentru a se stabili în altă țară. [< fr.
émigrer, it., lat.
emigrare < lat.
ex – afară,
migrare – a se duce].
emigra (Marele dicționar de neologisme, 2000)EMIGRÁ vb. intr. a părăsi propria țară pentru a se stabili definitiv într-o țară străină; a se expatria. (< fr.
émigrer, lat.
emigrare)
emigra (Dicționar de argou al limbii române, 2007)emigra, emigrez v. i. (deț.) a evada.
emigra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)emigrá (a ~) (a se expatria)
(-mi-gra) vb.,
ind. prez. 3
emigreázăemigra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EMIGRÁ, emigrez, vb. I.
Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. — Din
fr. émigrer, lat. emigrare.emigrà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)emigrà v.
1. a-și părăsi țara și a se așeza într’alta;
2. se zice de păsările care schimbă locul după climă:
rândunelele emigrează în Septemvrie.