electorat - explicat in DEX

electorat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ELECTORÁT, electorate, s. n. 1. Demnitate de elector (2). 2. Teritoriu supus autorității unui elector (2). 3. Totalitatea alegătorilor în cadrul unor alegeri (2). – Din fr. électorat, germ. Elektorat.

electorat (Dicționar de neologisme, 1986)
ELECTORÁT s.n. 1. (Ist.) Demnitatea și funcția de elector; perioada cât conduce un elector. 2. Teritoriu supus unui prinț elector. 3. Totalitatea alegătorilor din cadrul unor alegeri generale. [Pl. -te, -turi. / < fr. électorat].

electorat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ELECTORÁT s. n. 1. demnitatea de elector (II). 2. teritoriu supus unui elector (II). 3. totalitatea alegătorilor în cadrul unor alegeri generale. (< fr. électorat, germ. Electorat)

electorat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*electorát n., pl. e (d. elector; fr. électorat). Demnitatea principilor electorĭ aĭ Germaniiĭ. Țară supusă jurisdicțiuniĭ unuĭ elector: electoratu de Hessa Cassel a existat pînă la 1865.

electorat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
electorát s. n., pl. electoráte

electorat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
electorat n. 1. demnitate de elector al imperiului germanic; 2. întindere teritorială ce ținea de acest titlu: electoratul de Hessa.

electorat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ELECTORÁT, electorate, s. n. 1. Demnitate de elector (2). 2. Teritoriu supus autorității unui elector. 3. Totalitatea alegătorilor în cadrul unor alegeri. — Din fr. électorat, germ. Elektorat.