electoral - explicat in DEX

electoral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ELECTORÁL, -Ă, electorali, -e, adj. Privitor la alegeri, în vederea alegerilor. – Din fr. électoral.

electoral (Dicționar de neologisme, 1986)
ELECTORÁL, -Ă adj. Privitor la alegeri. [< fr. électoral].

electoral (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ELECTORÁL, -Ă adj. referitor la alegeri. (< fr. électoral)

electoral (Dicționaru limbii românești, 1939)
*electorál, -ă adj. (d. elector; fr. électoral). Relativ la electorĭ, la alegătorĭ: colegiŭ electoral.

electoral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
electorál adj. m., pl. electoráli; f. electorálă, pl. electorále

electoral (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
electoral a. relativ la alegeri: colegiu, comitet electoral; cartă electorală, proprie fiecărui alegător; liste electorale, coprinzând pe toți alegătorii comunei, se alcătuesc în fiecare an.

electoral (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ELECTORÁL, -Ă, electorali, -e, adj. Privitor la alegeri, în vederea alegerilor. — Din fr. électoral.