electric - explicat in DEX

electric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ELÉCTRIC, -Ă, electrici, -ce, adj. Care aparține electricității, privitor la electricitate, care produce sau are energie legată de prezența electricității. ◊ (Adverbial) Aparat care funcționează electric. ◊ Energie electrică = energie proprie câmpurilor electrice, cantitate de electricitate; (impr.) electricitate (1). Lumină electrică (și substantivat, f.) = sistem de iluminație în care sursele de lumină sunt alimentate cu energie electrică. – Din fr. électrique.

electric (Dicționar de neologisme, 1986)
ELÉCTRIC, -Ă adj. De electricitate, care produce electricitate. ◊ Câmp electric = regiune a spațiului în care se exercită forțe asupra corpurilor încărcate cu electricitate; stare fizică care există într-o asemenea regiune; energie electrică = energie proprie numai câmpurilor electrice; centrală electrică = centrală care produce energie electrică; sarcină electrică = electricitate (1). [< fr. électrique].

electric (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ELÉCTRIC, -Ă adj. referitor la electricitate, care produce electricitate, care funcționează pe baza electricității. ♦ câmp ~ = stare fizică a spațiului în care se exercită forțe asupra corpurilor încărcate cu electricitate; energie ~ă = energie proprie câmpurilor electrice; sarcină ~ă = electricitate (1). (< fr. électrique)

electric (Dicționaru limbii românești, 1939)
*eléctric, -ă adj. (d. lat. electrum, vgr. élektron, chihlimbar galben). De electricitate: curent electric, lumină electrică. Care se ocupă de electricitate: inginer electric. Subst. Inginer electric, electrician: un electric (ca un istoric). Adv. Pin [!] electricitate: oraș luminat electric.

electric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eléctric adj. m., pl. eléctrici; f. eléctrică, pl. eléctrice

electric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
electric a. relativ la electricitate curent electric, lumină electrică.

electric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ELÉCTRIC, -Ă, electrici, -ce, adj. Care aparține electricității, privitor la electricitate, care produce sau are energie legată de prezența electricității. ◊ (Adverbial) Aparat care funcționează electric. ◊ Energie electrică = energie proprie câmpurilor electrice, cantitate de electricitate; (impr.) electricitate (1). Lumină electrică (și substantivat, f.) = sistem de iluminație în care sursele de lumină sunt alimentate cu energie electrică. — Din fr. électrique.