electret (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ELECTRÉT, electreți, s. m. Material care prezintă polarizație electrică permanentă la temperatura ambiantă, fără a fi deformat. – Din
fr. électret.electret (Dicționar de neologisme, 1986)ELECTRÉT s.m. Material dielectric care prezintă la temperatura obișnuită polarizație electrică permanentă, fără să fie deformat. [< fr.
électrète].
electret (Marele dicționar de neologisme, 2000)ELECTRÉT s. m. material care prezintă la temperatura obișnuită polarizație electrică, permanentă, fără să fie deformat. (< fr.
électrète)
electret (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)electrét s. m.,
pl. electréțielectret (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELECTRÉT, electreți, s. m. Material care prezintă polarizație electrică permanentă la temperatura ambiantă, fără a fi deformat. — Din
fr. électret.