electiv - explicat in DEX

electiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ELECTÍV, -Ă, electivi, -e, adj. Bazat pe alegeri; care are scopul sau dreptul de a alege. – Din fr. électif, lat. electivus.

electiv (Dicționar de neologisme, 1986)
ELECTÍV, -Ă adj. Făcut prin alegere, bazat pe alegere. ♦ Care se dă, se acordă prin alegere. [< fr. électif].

electiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ELECTÍV, -Ă adj. 1. bazat pe alegere. ◊ care se face, se acordă prin alegere. 2. care procedează prin eliminare. (< fr. électif, lat. electivus)

electiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*electív, -ă adj. (lat. electivus). Numit orĭ dat pin [!] elecțiune: prezident electiv, coronă electivă. Compus din alegătorĭ: adunare electivă.

electiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
electív adj. m., pl. electívi; f. electívă, pl. electíve

electiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
electiv a. 1. numit de electori: rege electiv; 2. dat prin elecțiune: funcțiuni elective; 3. compus din alegători: adunare electivă.

electiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ELECTÍV, -Ă, electivi, -e, adj. Bazat pe alegeri; care are scopul sau dreptul de a alege. — Din fr. électif, lat. electivus.