elebor - explicat in DEX

elebor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ELEBÓR, elebori, s. m. Plantă erbacee cu rizomul gros și ramificat, cu flori roșii aplecate în jos; spânz (Helleborus purpurescens). – Din fr. ellébore.

elebor (Dicționar de neologisme, 1986)
ELEBÓR s.m. Plantă erbacee cu rizomul gros și ramificat, cu flori roșii aplecate în jos; (pop.) spânz. [< fr. ellébore].

elebor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ELEBÓR s. m. plantă erbacee cu rizomul gros și ramificat, cu flori roșii; spânz. (< fr. ellébore)

elebor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*elébor și -ór m. (lat. [h]elléborus, d. vgr. ῾elléboros. V. aleur). Bojățel, cu[t]curig, spînz, zîrnă, o plantă ranunculacee ale căreĭ rădăcinĭ, după ceĭ vechĭ, ar vindeca nebunia (helléborus niger, odórus, dumetórum și purpuráscens). Aceste rădăcinĭ s´aŭ întrebuințat ca purgativ pînă nu de mult, ĭar poporu tratează cu ele dalacu la vite. – În Trans. și ĭarba nebunilor.

elebor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
elebór s. m., pl. elebóri

elebor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
elebor n. plantă întrebuințată ca purgativ și numită popular bojățel sau cutcurig.

elebor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ELEBÓR, elebori, s. m. Plantă erbacee cu rizomul gros și ramificat, cu flori roșii aplecate în jos; spânz (Helleborus purpurescens). — Din fr. ellébore.