eleat - explicat in DEX

eleat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ELEÁT, -Ă, eleați, -te, s. m., adj. 1. S. m. Reprezentant al școlii filozofice grecești din Eleea, care susținea unitatea, imobilitatea și imuabilitatea existenței, considerând iluzorie multiplicitatea, mișcarea și devenirea. 2. Adj. Care se referă la reprezentanții școlii din Eleea sau la concepțiile lor. [Pr.: -le-at] – Din fr. éléate.

eleat (Dicționar de neologisme, 1986)
ELEÁT, -Ă adj. Școală eleată = școală filozofică greacă de tendință idealistă din sec. VI-V î.e.n., ai cărei reprezentanți principali au fost Zenon și Parmenide, care au formulat concepția metafizică după care diversitatea și mișcarea lumii sunt simple iluzii senzoriale, adevărata „existență”, cognoscibilă numai prin rațiune, fiind unică, imobilă, continuă și neschimbătoare. // s.m. și f. Membru, adept al acestei școli. [Pron. e-le-at. / cf. Elea – oraș în Lucania (Italia)].

eleat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ELEÁT, -Ă I. adj. școală ~ă = școală filozofică greacă de tendință idealistă ai cărei reprezentanți (Zenon și Parmenide) au formulat concepția metafizică după care diversitatea și mișcarea lumii sunt simple iluzii senzoriale. II. s. m. f. adept al acestei școli. (< fr. éléate)

eleat (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ELEÁT, -Ă (‹ fr., lat.) adj., s. m. 1. (În Grecia antică) Școala e. = școală filozofică din Eleea, colonie grecească din S Italiei, întemeiată la începutul sec. 5 î. Hr. de Parmenide și dezvoltată de elevi săi, Melissos și Zenon. Eleații au susținut că există două căi de cercetare: cea a rațiunii, după care ființa este numai una, și cea a simțurilor, care admite pluralitatea. 2. Adj. Care se referă la reprezentanții Școlii eleate sau la concepțiile lor. 3. S. m. Reprezentant al Școlii eleate.

eleat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eleát (-le-at) adj. m., s. m., pl. eleáți; adj. f. eleátă, pl. eleáte

eleat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ELEÁT, -Ă, eleați, -te, s. m., adj. 1. S. m. Reprezentant al școlii filosofice grecești din Elea, întemeiată la începutul sec. V î. H. 2. Adj. Care se referă la reprezentanții școlii din Eleea sau la concepțiile lor. [Pr.: -le-at] — Din fr. éléate.