eleatic - explicat in DEX

eleatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ELEÁTIC, -Ă, eleatici, -ce, adj. Referitor la eleați, al eleaților. [Pr.: -le-a-] – Din fr. éléatique.

eleatic (Dicționar de neologisme, 1986)
ELEÁTIC, -Ă adj. Al eleaților, de eleat. [Pron. -le-a-. / cf. fr. éléatique, lat. eleaticus].

eleatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ELEÁTIC, -Ă adj. propriu școlii eleaților. (< fr. éléatique, lat. eleaticus)

eleatic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*eleátic, -ă adj. (vgr. eleatikós). De la școala filosofică din Elea: scepticizmu eleatic. S. m. Filosof eleatic.

eleatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eleátic (-le-a-) adj. m., pl. eleátici; f. eleátică, pl. eleátice

eleatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ELEÁTIC, -Ă, eleatici, -ce, adj. Referitor la eleați, al eleaților. [Pr.: -le-a-] — Din fr. éléatique.