eldorado (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ELDORÁDO s. n. Țară plină de bogății, încântătoare. – Din
fr. Eldorado.eldorado (Dicționar de neologisme, 1986)ELDORÁDO s.n. Țară imaginară din noul continent, pe care spaniolii o credeau bogată în aur și în pietre prețioase; (
p. ext.) țară încântătoare, plină de bogății. [< fr.
eldorado, cf. sp.
eldorado – cel aurit].
eldorado (Marele dicționar de neologisme, 2000)ELDORÁDO s. n. țară imaginară din noul continent, pe care spaniolii o credeau bogată în aur și în pietre prețioase; (p. ext.) țară încântătoare. (< fr., sp.
eldorado)
eldorado (Dicționaru limbii românești, 1939)*eldorádo n. (sp.
el dorado, Eleorado, adică
el pais dorado, țara de aur). O țară pe care Orellana († 1550), locotenentu luĭ Pizarro, credea c´a găsit-o între Amazon și Orinoco și pe a căreĭ capitală el o numea
Manoa. Fig. Paradis, țară încîntătoare și plină de bogățiĭ. V.
pămînt.eldorado (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ELDORADO, țară imaginară, considerată fabulos de bogată în aur, pe care conchistadorii spanioli o credeau situată undeva în NE Americii de Sud, între Orinoco și Amazon. Simbol al bogăției și abundenței, a devenit subiect al unor opere literare, cinematografice etc.
eldorado (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eldorádo (ținut de vis)
s. n.,
art. eldorádoul; pl. eldorádoeldorado (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Eldorádo (ținut fabulos)
s. propriu
n.eldorado (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Eldorado n.
1. țară imaginară în America de S., abundantă în aur și bogății;
2. fig. locaș desfătător.
eldorado (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELDORÁDO s. n. Țară plină de bogății, încântătoare. — Din
fr. Eldorado.