elamit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)elamít adj. m.,
s. m.,
pl. elamíți; adj. f.,
s. f. elamítă, pl. elamíteelamit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELAMÍT, -Ă, elamiți, -te, s. m. și
f. Persoană aparținând unei populații care a trăit în
milen. III—I
î. H. în Elam (provincie din sud-estul Iranului). ♦ (Substantivat,
f.) Limbă vorbită de elamiți (
1). — Din
engl. Elamite.