elansare - explicat in DEX

elansare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ELANSÁRE, elansări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a se elansa și rezultatul ei; avântare, repezire; fig. avânt, năzuire către ceva. – V. elansa.

elansare (Dicționar de neologisme, 1986)
ELANSÁRE s.f. (Franțuzism) Avântare, repezire; (fig.) avânt, năzuire (către ceva). [< elansa].

elansare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
elansáre (livr.) s. f., g.-d. art. elansắrii; pl. elansắri

elansare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ELANSÁRE, elansări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a se elansa și rezultatul ei; avântare, repezire; fig. avânt, năzuire către ceva. — V. elansa.