elagare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ELAGÁRE, elagări, s. f. Elagaj. –
Cf. fr. élagage.elagare (Dicționar de neologisme, 1986)ELAGÁRE s.f. (
Silv.) Operație de tăiere a ramurilor din partea de jos a coroanei unui arbore; elagaj. [După fr.
élaguer, élagage].
elagare (Marele dicționar de neologisme, 2000)ELAGÁRE s. f. tăiere a ramurilor din partea de jos a tulpinii arborilor; elagaj. (după fr.
élaguer)
elagare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)elagáre (elagaj)
s. f.,
g.-d. art. elagắrii; pl. elagắrielagare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELAGÁRE, elagări, s. f. Elagaj. —
Cf. fr. élagage.