egumenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EGUMENÍE s. f. Funcția de egumen; timpul cât cineva îndeplinește această funcție; stăreție. –
Egumen +
suf. -ie.egumenie (Dicționaru limbii românești, 1939)egumeníe f. (ngr.
igumenía). Funcțiunea de egumen.
egumenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)egumeníe s. f.,
art. egumenía, g.-d. egumeníi, art. egumeníeiegumenie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)egumenie f.
1. mânăstire;
2. demnitate de egumen si durata ei.
egumenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EGUMENÍE s. f. Funcția de egumen; timpul cât cineva îndeplinește această funcție; stăreție. —
Egumen +
suf. -ie.