egutare - explicat in DEX

egutare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EGUTÁRE s. f. Îndepărtare a apei din cărbuni și din minereuri, în silozuri sau în grămezi expuse la aer. – După fr. égouttage.

egutare (Dicționar de neologisme, 1986)
EGUTÁRE s.f. Desecare a cărbunilor și a minereurilor; egutaj. [După fr. égouttage, égouttement].

egutare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EGUTÁRE s. f. îndepărtare a apei din cărbuni și din minereuri; egutaj. (după fr. égouttage)

egutare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
egutáre s. f., g.-d. art. egutắrii

egutare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EGUTÁRE s. f. Îndepărtare a apei din cărbuni și din minereuri, în silozuri sau în grămezi expuse la aer. — După fr. égouttage.