egretă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EGRÉTĂ, egrete, s. f. 1. Gen de păsări migratoare de baltă, de culoare albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, stârc alb (
Egretta); pasăre care face parte din acest gen.
2. Mănunchi de pene de egretă (
1) sau de fire albe, folosit ca podoabă la pălării, la chipie militare, la turbane etc.
3. Aglomerație de perișori la extremitatea superioară a fructelor.
4. (
Fiz.; în sintagma)
Descărcare în egretă = descărcare electrică produsă sub forma unei succesiuni rapide de scântei luminoase între electrozi aflați la o tensiune înaltă. – Din
fr. aigrette.