egrenare - explicat in DEX

egrenare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EGRENÁRE, egrenări, s. f. Acțiunea de a egrena și rezultatul ei. – V. egrena.

egrenare (Dicționar de neologisme, 1986)
EGRENÁRE s.f. Acțiunea de a egrena și rezultatul ei; egrenaj. ♦ Îndepărtare a asperităților sau a urmelor de ipsos înainte de a zugrăvi. [< egrena].

egrenare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
EGRENÁRE (‹ egrena, după fr.) Operație de smulgere de pe semințe, cu ajutorul unor mașini speciale, a firelor de bumbac cu lungimea mai mare de 8 mm.

egrenare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
egrenáre (e-gre-) s. f., g.-d. art. egrenắrii; pl. egrenắri

egrenare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EGRENÁRE, egrenări, s. f. Acțiunea de a egrena și rezultatul ei. — V. egrena.