egretă - explicat in DEX

egretă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EGRÉTĂ, egrete, s. f. 1. Gen de păsări migratoare de baltă, de culoare albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, stârc alb (Egretta); pasăre care face parte din acest gen. 2. Mănunchi de pene de egretă (1) sau de fire albe, folosit ca podoabă la pălării, la chipie militare, la turbane etc. 3. Aglomerație de perișori la extremitatea superioară a fructelor. 4. (Fiz.; în sintagma) Descărcare în egretă = descărcare electrică produsă sub forma unei succesiuni rapide de scântei luminoase între electrozi aflați la o tensiune înaltă. – Din fr. aigrette.

egretă (Dicționar de neologisme, 1986)
EGRÉTĂ s.f. 1. Pasăre migratoare care are pe spate un smoc de pene albe, subțiri. 2. Mănunchi de pene sau de fire albe, purtat odinioară, mai ales de femei la pălării și de militari la chipiuri. 3. Aglomerație de perișori la extremitatea superioară a fructelor. [< fr. aigrette].

egretă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
egrétă (egréte), s. f. – Mănunchi de pene, moț. Fr. aigrette, cf. rus. jegret.

egretă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EGRÉTĂ s. f. 1. pasăre migratoare de baltă, albă, care are pe spate un mănunchi de pene ornamentale lungi. 2. mănunchi de pene sau de fire albe purtat în trecut de femei la pălării și de militari la chipiuri. 3. aglomerație de perișori la extremitatea superioară a fructelor. (< fr. aigrette)

egretă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*egrétă f., pl. e (fr. aigrette, d. aigron, dial. îld. héron, stîrc). Moț de fire de păr la chipiŭ.

egretă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
egrétă (e-gre-) s. f., g.-d. art. egrétei; pl. egréte

egretă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
egretă f. 1. buchet de pene răsfirate și drepte ce servă de ornament; 2. peniș militar: egretele albicioase GR. AL.; 3. buchet de mărgăritare sau de diamante dispuse în formă de egretă (= fr. aigrette).

egretă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EGRÉTĂ, egrete, s. f. 1. Gen de păsări migratoare de baltă, de culoare albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, stârc alb (Egretta); pasăre care face parte din acest gen. 2. Mănunchi de pene de egretă (1) sau de fire albe, folosit ca podoabă la pălării, la chipie militare, la turbane etc. 3. Aglomerare de perișori la extremitatea superioară a fructelor. 4. (Fiz.; în sintagma) Descărcare în egretă = descărcare electrică produsă sub forma unei succesiuni rapide de scântei luminoase între electrozi aflați la o tensiune înaltă. — Din fr. aigrette.