egotist - explicat in DEX

egotist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EGOTÍST, -Ă, egotiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egotism; determinat de egotism. – Din fr. égotiste.

egotist (Dicționar de neologisme, 1986)
EGOTÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Om) dominat de egotism; determinat de egotism. [< fr. egotiste].

egotist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EGOTÍST, -Ă adj., s. m. f. (om) dominat de egotism; egotic. (< fr. égotiste)

egotist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*egotíst, -ă s. și adj. (d. lat. égo, eŭ). Care vorbește mult de sine întrebuințînd pronumele eŭ și persoana întîĭa a verbuluĭ: Englezu e foarte egotist.

egotist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
egotíst (caracterizat prin egotism) adj. m., s. m., pl. egotíști; adj. f., s. f. egotístă, pl. egotíste

egotist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EGOTÍST, -Ă, egotiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egotism; determinat de egotism. — Din fr. égotiste.