efetonină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EFETONÍNĂ s. f. Efedrină sintetică, cu aceleași utilizări ca și cea naturală. – Din
fr. éphétonine.efetonină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)efetonínă s. f.,
g.-d. art. efetoníneiefetonină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EFETONÍNĂ s. f. Efedrină sintetică, cu aceleași utilizări ca și cea naturală. — Din
fr. éphétonine.