efet - explicat in DEX

efet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EFÉT, efeți, s. m. (De obicei la pl.) Judecător care făcea parte dintr-un tribunal penal din Atena antică. – Din fr. éphète.

efet (Dicționar de neologisme, 1986)
EFÉT s.m. (De obicei la pl.) Judecător care făcea parte dintr-un tribunal penal instituit de Dracon la Atena. [< fr. éphète, gr. ephetes].

efet (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EFÉT s. m. judecător dintr-un tribunal penal, instituit de Dracon la Atena. (< fr. éphète, gr. ephetes)

efet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
efét s. m., pl. eféți

efet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EFÉT, efeți, s. m. (De obicei la pl.) Judecător care făcea parte dintr-un tribunal penal din Atena antică. — Din fr. éphète.