eficacitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EFICACITÁTE s. f. Calitatea de a produce efectul (pozitiv) așteptat; eficiență. – Din
fr. efficacité.eficacitate (Dicționar de neologisme, 1986)EFICACITÁTE s.f. Faptul, calitatea de a fi eficace. [Cf. fr.
efficacité, lat.
efficacitas].
eficacitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)EFICACITÁTE s. f. calitatea de a fi eficace; eficiență. (< fr.
efficacité, lat.
efficacitas)
eficacitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*eficacitáte f. (lat.
efficácitas, -átis). Calitatea de a fi eficace, de a avea efect:
eficacitatea unuĭ remediŭ.eficacitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eficacitáte s. f.,
g.-d. art. eficacitắțiieficacitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)eficacitate f. forța unei cauze spre a produce efectul său.
eficacitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EFICACITÁTE s. f. Calitatea de a produce efectul (pozitiv) așteptat; eficiență. — Din
fr. efficacité.