efervescență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EFERVESCÉNȚĂ, efervescențe, s. f. Degajare rapidă și zgomotoasă a unui gaz într-o masă lichidă, datorită unei reacții chimice sau fizice. ♦
Fig. Agitație, frământare, fierbere. – Din
fr. effervescence.efervescență (Dicționar de neologisme, 1986)EFERVESCÉNȚĂ s.f. Degajare puternică, vie de gaze într-un lichid în timpul unei reacții chimice. ♦ (
Fig.) Fierbere, agitație. [Cf. fr.
effervescence].
efervescență (Marele dicționar de neologisme, 2000)EFERVESCÉNȚĂ s. f. 1. degajare activă, puternică de gaz în masa unui lichid, în cursul unei reacții chimice. 2. (fig.) agitație, frământare, fierbere. (< fr.
effervescence)
efervescență (Dicționaru limbii românești, 1939)*efervescénță f., pl.
e (d.
efervescent). Ferbere [!], clocotire.
Fig. Emoțiune, clocotire:
efervescența gloatelor.efervescență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)efervescénță s. f.,
g.-d. art. efervescénței; pl. efervescénțeefervescență (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)efervescență f.
1. fierbere produsă într’un lichid prin degajarea unui gaz;
2. fig. emoțiune vie și trecătoare:
efervescența gloatelor.efervescență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EFERVESCÉNȚĂ, efervescențe, s. f. Degajare activă și zgomotoasă a unui gaz într-o masă lichidă, datorită unei reacții chimice sau fizice. ♦
Fig. Agitație, frământare, fierbere. — Din
fr. effervescence.