efervescență - explicat in DEX

efervescență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EFERVESCÉNȚĂ, efervescențe, s. f. Degajare rapidă și zgomotoasă a unui gaz într-o masă lichidă, datorită unei reacții chimice sau fizice. ♦ Fig. Agitație, frământare, fierbere. – Din fr. effervescence.

efervescență (Dicționar de neologisme, 1986)
EFERVESCÉNȚĂ s.f. Degajare puternică, vie de gaze într-un lichid în timpul unei reacții chimice. ♦ (Fig.) Fierbere, agitație. [Cf. fr. effervescence].

efervescență (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EFERVESCÉNȚĂ s. f. 1. degajare activă, puternică de gaz în masa unui lichid, în cursul unei reacții chimice. 2. (fig.) agitație, frământare, fierbere. (< fr. effervescence)

efervescență (Dicționaru limbii românești, 1939)
*efervescénță f., pl. e (d. efervescent). Ferbere [!], clocotire. Fig. Emoțiune, clocotire: efervescența gloatelor.

efervescență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
efervescénță s. f., g.-d. art. efervescénței; pl. efervescénțe

efervescență (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
efervescență f. 1. fierbere produsă într’un lichid prin degajarea unui gaz; 2. fig. emoțiune vie și trecătoare: efervescența gloatelor.

efervescență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EFERVESCÉNȚĂ, efervescențe, s. f. Degajare activă și zgomotoasă a unui gaz într-o masă lichidă, datorită unei reacții chimice sau fizice. ♦ Fig. Agitație, frământare, fierbere. — Din fr. effervescence.