edulcora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EDULCORÁ, edulcorez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A atenua; a îndulci. – Din
fr. édulcorer.edulcora (Dicționar de neologisme, 1986)EDULCORÁ vb. I. tr. (
Franțuzism) A atenua; a îndulci. [< fr.
édulcorer].
edulcora (Marele dicționar de neologisme, 2000)EDULCORÁ vb. tr. a îndulci (o băutură, un medicament etc.); a atenua. (< fr.
édulcorer)
edulcora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)edulcorá (a ~) (
livr.)
vb.,
ind. prez. 3
edulcoreázăedulcora (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EDULCORÁ, edulcorez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A atenua; a îndulci. — Din
fr. édulcorer.