edulcorant - explicat in DEX

edulcorant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EDULCORÁNT, -Ă, edulcoranți, -te, adj., s. n. (Livr.) 1. Adj. Care atenuează, care îndulcește. 2. S. n. Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci. – Din fr. édulcorant.

edulcorant (Dicționar de neologisme, 1986)
EDULCORÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care atenuează, îndulcește. // s.n. Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci. [< fr. édulcorant].

edulcorant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EDULCORÁNT, -Ă I. adj. care edulcorează. II. s. n. substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci. (< fr. édulcorant)

edulcorant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
edulcoránt¹ (livr.) adj. m., pl. edulcoránți; f. edulcorántă, pl. edulcoránte

edulcorant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
edulcoránt² s. n., pl. edulcoránte

edulcorant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EDULCORÁNT, -Ă, edulcoranți, -te, adj., s. n. (Livr.) 1. Adj. Care atenuează, care îndulcește. 2. S. n. Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci. — Din fr. édulcorant.