educațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EDUCAȚIÚNE s. f. v. educație.educațiune (Dicționar de neologisme, 1986)EDUCAȚIÚNE s.f. v.
educație.
educațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*educațiúne f. (lat.
educátio, -ónis). Creștere, acțiunea de a educa, de a dezvolta calitățile fizice, intelectuale și morale:
acest om are o bună educațiune. Știința și practica uzurilor de societate:
acest om are o educațiune de salon, dar carte multă nu știe. – Și
-áție.educațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)educați(un)e f.
1. desvoltarea facultăților fizice, intelectuale și morale;
2. apucături din copilărie:
bună, rea educație; 3. cunoștința și practica datinilor sociale:
om fără educație.educațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EDUCAȚIÚNE s. f. v. educație.