educa - explicat in DEX

educa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare.

educa (Dicționar de neologisme, 1986)
EDUCÁ vb. I. tr. A crește, a forma pe cineva prin educație. [P.i. edúc. / < fr. éduquer, it., lat. educare].

educa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
educá (edúc, educát), vb. – A forma pe cineva prin educație. Fr. éduquer. – Der. (din fr.) educabil, adj.; educativ, adj.; educați(un)e, s. f.; educator, adj.; needucat, adj.; reeduca, vb.

educa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EDUCÁ vb. tr. a crește, a forma pe cineva prin educație. (< fr. éduquer, lat. educare)

educa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă

educà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
educà v. a crește copii, a le da educațiune.

educa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. — Din fr. éduquer, lat. educare.