educa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EDUCÁ, edúc, vb. I.
Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau,
p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din
fr. éduquer, lat. educare.educa (Dicționar de neologisme, 1986)EDUCÁ vb. I. tr. A crește, a forma pe cineva prin educație. [P.i.
edúc. / < fr.
éduquer, it., lat.
educare].
educa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)educá (edúc, educát), vb. – A forma pe cineva prin educație.
Fr. éduquer. –
Der. (din
fr.)
educabil, adj.;
educativ, adj.;
educați(un)e, s. f.;
educator, adj.;
needucat, adj.;
reeduca, vb.educa (Marele dicționar de neologisme, 2000)EDUCÁ vb. tr. a crește, a forma pe cineva prin educație. (< fr.
éduquer, lat.
educare)
educa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)educá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
edúcăeducà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)educà v. a crește copii, a le da educațiune.
educa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EDUCÁ, edúc, vb. I.
Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau,
p. ext., a oamenilor, a societății etc. — Din
fr. éduquer, lat. educare.