edenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EDENTÁ, edentez, vb. I.
Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din
fr. édenter.edenta (Dicționar de neologisme, 1986)EDENTÁ vb. I. tr. A rupe sau a smulge dinții unei perii, ai unei roți dințate etc. [P.i.
-tez. / < fr.
édenter].
edenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)EDENTÁ vb. tr. a rupe, a smulge dinții unei perii, ai unei roți dințate etc. (< fr.
édenter)
edenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)edentá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
edenteázăedenta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EDENTÁ, edentez, vb. I.
Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. — Din
fr. édenter.